Batalia De La Culloden Scotia
Câmpurile de luptă sunt scene ale omorurilor schilodirilor şi masacrelor aşadar nu este de mirare că se numără printre cele mai obişnuite locuri frecventate de fantome.
Batalia de la culloden scotia. Iacobiţii sub conducerea lui carol eduard stuart tânărul pretendent la coroană au fost învinşi de forţele britanice conduse de ducele de cumberland. Bătălia de la culloden 16 aprilie 1746 este ultima bătălie a rebeliunii celor patruzeci şi cinci dată pe un teren mlăştinos în apropiere de inverness scoţia. în acestă bătălie imperiul otoman condus de sultanul murad al ii lea a învins armatele poloniei și ungariei sub conducerea lui vladislav al iii lea al poloniei și ungariei și iancu corvin de hunedoara context. Batalia de la culloden a fost ultima batalie care a marcat incercarea scotienilor de a pune un rege catolic pe tron.
E o intreaga poveste si sunt mai multe motive pentru care batalia nu a fost de partea scotienilor. Denumirea de scoția vine de la scoti d denumirea latină a gaelilor d cuvântul scotia țara gaelilor din latina târzie a fost inițial folosit cu referire la irlanda. Pentru cei care nu stiu de ce ne am dus prima data la culloden sunt putin mai mult pasionata de outlander. Aceasta a reprezentat o foarte serioasă ameninţare dinastică pentru patru monarhi britanici william al iii lea regina ana george i şi george ii de la revoluţia din 1688 până la înfrângerea ultimei rebeliuni importante odată cu bătălia de la culloden lângă inverness de pe 16 aprilie 1746.
Rezonanţa urii reciproce nutrite de cele două armate şi a violenţelor săvârşite pare să revină ca un ecou al numeroaselor conflicte. Nenumăraţi vizitatori semnalează fapte ciudate precum şi senzaţia. Pe campul de batalie de la culloden din scotia istoria avea sa se scrie chiar de pe pamantul britanic batalia marcand sfarsitul dinastiei stuart de redobandire a tronului si totodata insemnand un pas semnificativ in declinul unei culturi si al unui stil de viata diferit al scotienilor. în această bătălie forțele regatului ungariei conduse de arhiepiscopul pál tomori și de regele ludovic al ii lea în vârstă de 20 de ani au fost învinse de forțele superioare numeric ale imperiului otoman conduse de sultanul suleiman magnificul.